Pana in 1930, alaptarea la san era aproape universal practicata. In acea perioada, formula de lapte din lapte de vaca modificat era in dezvltare si devenea un simbol al unei societati afluente. Acest lucru a dus la un declin dramatic al alaptarii la san.

Acum alaptarea la san este din nou puternic promovata datorita faptului ca, incepand cu 1960, multiple studii au demonstrat beneficiile alaptarii la san si superioritatea laptelui matern. Copiii alaptati la san sunt mai putin predispusi la boli precum raceala, diareea, infectii ale urechii sau alergii. Mai mult decat atat, alaptarea este importanta si pentru stabilitatea psihologic-emotionala a copilului si a mamei.

Oricum, alaptatul poate fi de multe ori o experienta neplacuta pentru mamici din cauza: mameloanelor aplatizate, durerii la nivelul acestora, infectiei sanului (mastita), infectiei cu fungi din gurita copilului si de pe mamelon, scurgerilor de lapte si implicatiilor sociale determinate de acestea sau pur si simplu productiei insuficiente de lapte, care duc de multe ori si la senzatia de vina sau neadaptare.

Suptul duce la  schimbari vizibile ale pielii mamelonului, in special umflaturi si mancarime. Basicile, zonele inflamate si zgarieturile sunt, de asemenea des observate (Ziemer 1993). Statisticile arata ca 80-95% din femeile care alapteaza vor suferi un grad de inflamare, 26% cu dureri ale mameloanelor (Newton 1952, Walker 1989). Este evident ca durerea (trauma) mamelonului este foarte intalnita (Cable 1997).

Mameloanele dureroase pot inhiba reflexul de curgere (eliminarea laptelui). Cu cat mama devine mai tensionata, incepe un cerc vicios care, adesea, conduce la intarcare timpurie.

Ranile mameloanelor pot fi un factor de infectie cu microorganisme precum Candida Albicans sau Stafilococul auriu si creste riscul dezvoltarii mastitei (Amir 1991, Livingstone 1999).

Cel mai important lucru in preventia mameloanelor dureroase este pozitionarea  si atasarea corecta a guritei copilului la san. (Klaus 1987).

Cativa alti factori contribuie, de asemenea, la craparea/ ranirea mameloanelor, factori precum produse ce indeparteaza grasimea naturala din zona mamelonului(sapunuri, sampoane), infectie, eczema sau o tendinta spre o piele uscata. O igiena potrivita cu pordusele potrivite este imperios necesar.

Vechea metodologie in cazul mameloanelor crapate/fisurate era aceea de a mentine mameloanele afectate, uscate. Ranile se vindeca intr-un mediu umed, se vindeca fara a se forma coaja. Deci, noua abordare este cea de a crea o bariera protectoare (hidratanta) pe zona afectata pentru a diminua evaporarea hidratarii naturale prezente in piele.

Din fericire, in zilele noastre, cunosterea importantei alaptarii este insotita de cunoasterea modului de a preveni si a trata problemele mamelor care alapteaza.

Mai multe informatii profesionale: